Era odata... era odata un om orfan de lumina si culoare...
Fascinanata lume a culorilor nu poposise in cufarul amintirilor lui....
Mirabola lumina nu-i mangaiase sufletul nici macar o clipa...
Pentru el lumea era o contopire de sunete, mirosuri si atingeri ce nasteau imagini pe ecranul unui intuneric primordial...
Odata, cand a auzit pianul un curcubeu de sunete s-a nascut pe cerul lui negru.... era o speranta ce-i dadea puterea sa lupte cu aparenta neputinta....
Cand au atins clapele, mainile sale s-au simtit descatusate, prin ele curgeau visele, magia ce zaceau aproape ofilite....
Melodia sa era lumină... cascadă de lumină... născută dintr-un intuneric amar... Melodia sa era un curcubeu inefabil ce vindeca sufletele noastre gri si obosite de zgomot...
Era odata.... era odata un om ce nastea lumina si culoare din intunericul ce-i poposise in ochi...
Era odata un om ce nastea lumina si culoare pe sunete de pian pentru sufletele gri, umbrite de viata...
Era odata...un om...un pian....si o cascada de lumina....